Cand devenim parinti
Mereu am stiut ca imi doresc copii si dintotdeauna mi-am dorit doi la numar, chiar daca la inceput, in tineretile mele, nu mi-era teama neaparat ca nu voi putea fi o mama buna pentru copiii astia doi, mi-era frica doar de posibilitatea ca nu i-as putea avea si atat. 
Dar ii am.
Si desi am la activ o vechime de 4 ani in rolul de mamica, tot ma mai uit la ei in unele zile de parca nu stiu cand am ajuns aici si inca sunt momente in care stau si ii privesc lung si nemiscata pentru ca nu imi vine sa cred ca sunt ai mei.
Poate suna ciudat, dar cumva, parca timpul se scurge altfel cand devii parinte. Parca ceasul nu se mai citeste in secunde, minute sau ore, ci in batai de inimi si hohote de ras.
Parca bucuria dupa o zi de munca care se sfarseste nu se mai resimte in functie de salariul primit ci in functie de cat de mult ne-am jucat si cat de mare a fost distractia.
Nici tristetea sau dezamagirea nu mai sunt la fel ca altadata.
Brusc totul capata alte proportii si alte unitati de masura, in functie de gradele din termometrul care indica febra, sau gravitatea juliturilor din genunchi.
Si iti dai seama ca pana atunci nu ai stiut niciodata cu adevarat cat de puternica esti, cat de sincer si total poti iubi, cat de elastica iti este rabdarea si cat de profunda grija. Niciodata pana nu ai intalnit un copil ... sau mai multi. Pe ai tai.
Si incepand cu ei, vei sti sa dai alta valoare lucrurilor din jur, alta prioritate si atentie planificarilor de zi cu zi, alta amplificare reusitelor si alt consum de energie pentru lucrurile care se realizeaza mai greu sau deloc.
Vei sti sa apreciezi altfel trezirile de dimineata si pe cele in noapte, vei invata sa vezi cu alti ochi norii de pe cer, ploaia de afara, curcubeul, zapada, frunzele copacilor.
Vei descoperi despre tine ca poti fi cel mai amuzant si cautat partener de distractie, ca poti inventa cele mai haioase jocuri, ca inca poti rade din suflet desi parea ca ai uitat si ca te poti bucura de mersul pe role sau pe bicicleta de parca tocmai le-ai descoperit pentru prima data.
Vei sti ca tristetea unei zile grele trece rapid cu imbratisarea unui pui mic, ca lumea poate fi mai buna cu un zambet si ca toate au o rezolvare cata vreme acasa te asteapta toata iubirea din lume.
Si poate nu vom fi mereu chiar cei mai perfecti parinti, cei mai buni ascultatori sau cei mai calmi oameni, nu vom avea intotdeauna toate raspunsurile si nici nu vom sti sa rezolvam raspunsurile tuturor problemelor, insa sigur vom fi capabili de o iubire atat de imensa si profunda, atat de puternica si infinita, cum numai noi o putem simti, cum numai noi o putem oferi, doar cand devenim parinti ❤️

Comentarii

Articole similare

Copiii nostri, nu-s ai nostri
Copiii nostri, nu-s ai nostri
De cand am devenit mama, tot aud diverse sfaturi si incurajari care mai de care menite sa imi ridice mai tare moralul. Si, desi sunt constienta ca sfaturile au la baza intentii bune si vin din...
Multumesc, dar nu, multumesc!
Multumesc, dar nu, multumesc!
De oricat de multa intelegere ar avea nevoie o mamica sa simta din partea celor din jur, totusi, unele lucruri si interventii din exterior trebuie facute cu masura. Adevarul e ca atunci cand devii...