Am asa senzatia uneori, dar mai ales in ultima vreme, ca traiesc in jungla.

Si nu doar ca traiesc acolo, dar din cand in cand chiar ma integrez perfect in peisaj, mai ales atunci cand iese la iveala si animalutul meu interior care face tantrumuri cot la cot cu maimutelele pe care le am in subordine si pe care incerc, teoretic, sa le educ.

Si pentru ca nu poti stabili linistea facand galagie, uite asa se dezlantuie frumusete de cearta cu plansete, tipete, suparari, nervi de tot felul si tot tacamul, de parca toata nebunia din lume s-a reunit intr-un singur loc iar acum da petrecere fix la noi acasa.

Si cum dupa fiecare cearta urmeaza si impacarea, odata cu ea se stinge si focul meu de mama-dragon, foc care aduce odata cu disparitia lui si marile remuscari si regrete.

Si ma gandesc ca uneori exagerez cu pretentiile si cu enervarea asta dusa la extrem in momentele in care simt ca lucrurile nu se intampla cum as vrea, cum zic, cand zic, cum imi planific, cum ma astept sa fie...

Parca prea multe cer de la ei si prea multa presiune pun pe mine.

Asa s-a intamplata si intr-una din serile trecute.

Trebuia sa mergem la nani si ca aproape de fiecare data, pe ei ii apuca fix atunci cea mai frumoasa joaca. Si cea mai galagioasa.

Si eu incep prin a le explica frumos cum sta situatia cu somnul, incepand prin aplicarea intregului arsenal de parenting de care pot da dovada si sfarsind prin a urla cu toti nervii acumulati, cat e de tarziu, cat de neascultatori sunt si cat de obositi vom fi a doua zi daca nu ne vom culca la timp seara!

Dupa interminabila mea pledoarie, plina de avant si patos - cu sunete inalte - pentru ca deja rabdarea fuge demult si ea, aud deodata un calm "mami?"

- Daaaa?

- Eu te iubesc, sa stii.

- Da ... si eu te iubesc ... incerc eu sa articulez, cumva cu jumatate de gura, inca seminervoasa si convinsa in sinea mea de santajul emotional care se contureaza in aceasta declarati de dagoste subita. Numai ca, spre surprinderea mea, continua:

- Sa stii ca atunci cand tipi, mie nu imi place. Parca ai fi ... alta mamica. Si eu te iubesc pe tine, nu vreau sa fii mamica altui copil.

- Pfff. Sa stii ca nici mie nu imi place sa tip, ai dreptate. Am fost doar foarte trista si nervoasa...

Si brusc ma simt dezarmata.

Brusc constat ca lucrurile nu sunt atat de grave cum le vedeam initial.

E este doar o alta zi in care suntem doar putin obositi, suntem doar putin stresati, suntem doar putin nervosi, dar cat de bine e ca totusi, SUNTEM.