Te rog, mai stai putin sau macar incetineste din cand in cand. Prea multa graba!
Mai reia te rog, fie si aleatoriu, unele zile in care nu am fost chiar cea mai buna mamica, sotie sau fiica.
Mai repeta un pic zilele alea in care nu m-am bucurat suficient, nu am ras cu tot sufletul, nu am invatat nimic din unele experiente si nu mi-am dus cu demnitate bataliile.
Mai pune pe repeat un pic acele clipe in care nu am profitat din plin de prezenta oamenilor din viata mea si am trecut prin zi pe repede inainte, alergand sa le bifez pe toate...
Si, da, stiu, calitatea conteaza, nu cantitatea, asa ca in zilele alea in care uit, mai stai inca putin, te rog.
Mai intoarce-te un pic la ziua de ieri, la cea de saptamana trecuta sau de acum o luna, pentru ca simt ca nu am pupat suficiente manute, nu am mangaiat suficienti obrajori si nu am adus suficiente zambete.
Mana mea nu a sters suficiente lacrimi, iar pe unele le-a lasat sa cada singure, ca lectii de viata.
Vocea mea nu a adus suficiente incurajari sau complimente, pentru ca in unele momente a fost prea ocupata sa certe, sa critice si sa se planga.
Mai revino o data la zilele alea in care grabesc somnul de seara, doar ca sa fie ei mai odihniti si eu mai libera...
Mai reia o data ziua aia in care am tipat si am facut ochi sa planga si inimioare sa fie triste.
Reia te rog zilele alea prea pline de agitatie si prea lipsite de rabdare, ca sa am timp sa le inlocuiesc cu unele care merita amintite cu drag, peste ani.
Uneori traim din asteptari, mai mult decat din prezent.
Asteptam primii dintisori, primele cuvinte, primii pasi, prima zi de gradi, prima de scoala...
Dar nu mai vreau sa astept nimic. Vreau sa le iau asa cum vin si sa ma bucur de ele atunci cand se intampla, fix asa cum se intampla.
Vreau sa respir inainte sa tip, pentru ca zilele de vinovatie sa fie mai rare, iar regretele mai putine.
Vreau sa numar in gand inainte sa ma reped sa critic, pentru ca momentele de conectare sa nu mai lipseasca uneori.
Vreau sa radem mai mult, sa ne jucam mai des.
Vreau sa inlocuim sprancenele incruntate cu un zambet intelegator si cald.
Vreau sa nu mai grabim povestile de seara, somnul de pranz sau baile lungi.
Toate vor forma candva doar amintiri si dintre toate amintirile cate sunt, cele din copilarie se vor tine minte toata viata.
Asa ca imi dau seama ca in final, nu timpul este cel ce trebuie sa se opreasca, eu trebuie sa ma opresc la timp.
Comentarii