Probabil am mai zis-o, ca de gandit sigur o fac constant, dar nu ma pot abtine sa nu constat cum noaptea devine tot mai des momentul meu de tihna, cel in care dinozaurii din timpul zilei isi pierd dimensiunea pana in punctul in care dispar aproape in totalitate din cap si ma pot lasa in felul asta purtata in voie de linistea casei.

Si Doamne, ce linistitoare si implinitoare mi se pare privelistea asta din fata ochilor, in care pui mici si linistiti dorm lipsiti de griji si  plini de vise!

Nu stiu cum de noaptea, parca am alti copii.

Are ea puterea asta asupra lor de a transforma doi dragonei scuipatori de flacari, in doi ingerasi incapabili sa clinteasca sau sa deranjeze din loc nici macar cel mai mic firicel de praf.

Parca nici eu nu mai sunt aceeasi din timpul zilei...

Si iata-ma in linistea noptii cand toate dorm, stand blocata in fata acestei imagini cat o mie de cuvinte, realizand cat sunt de norocoasa si intrebandu-ma cum de se pot sterge cu atata rapiditate toate incruntarile din timpul zilei, chiar daca este vorba fix de aceleasi personaje care acum dorm linistite, de parca nimic nu s-a intamplat...

Si nu stiu cum se face ca nu doar o data m-am surprins privind tamp, cu un zambet involuntar pe buze si cu sufletul bubuind de implinire, doar privindu-i dormind, fara sa faca neaparat ceva iesit din comun, doar sa existe.

Cata binecuvantare sa ii am, imi zic in gand si privesc neobosita la piciorusele astea linistite care pe timpul zilei nu isi gasesc nici odihna, nici locul.

Cat de norocoasa sa fiu eu sa pot sa le primesc toate: zambetele, imbratisarile si iubirea asta totala, absoluta si fara motiv!

Norocoasa sa le stiu fricile, sa le cunosc emotiile, sa le incurajez ezitarile si sa observ cum toate isi pot gasi alinarea doar in bratele mele.

Se pare ca asta inseamna sa fii mama. Sa fii mama cuiva.

Va privesc zilnic, dar niciodata nu va vad mai bine ca in linistea noptii cand toate dorm.

Si in timp ce va privesc, multumesc, sunt recunoscatoare si imi fac promisiuni.

Promit sa nu ma opresc niciodata din incercarea de a va fi mama de care aveti nevoie si pe care meritati sa o aveti.

Promit sa va iubesc mereu, neconditionat, neincetat, nelimitat.

Promit sa incerc sa fiu prezenta cat mai des atunci cand sunt cu voi, nu doar fizic.

Promit sa nu mai iau totul de-a gata si ca si cum mi se cuvin toate, ca si cum voi veti fi mereu mici, iar eu vesnic centrul universului vostru.

Promit sa fiu RECUNOSCATOARE.

Pentru ca a fi parinte, este cumva o mica lupta cu tine insuti despre cum sa dai viata si aripi viitorului si de a ierta trecutul, ca sa poti trai prezentul.