Sunt mama, normal ca ma simt des ca o oala sub presiune, gata, gata, sa explodeze in cele mai competitive tantrumuri pentru care pana si ai mei ar fi gelosi.

Sunt mama, deci normal ca tip, ca ma infurii si am iesiri care se sfarsesc intotdeauna cu stari de vinovatie si nod in gat.

Sunt mama, normal ca imi fac griji si scenarii din orice, iar in aparenta sunt zen si cu atitudine sustinatoare.

Sunt mama, normal ca ma sacrific si mananc din dulciurile copiilor ca sa mai reduc din ispitele de prin casa. Pe ascuns.

Sunt mama, deci normal ca sunt detinatoarea unui cos de rufe pe care prea rar pentru gusturile mele apuc sa il vad gol.

Sunt mama, asa ca normal ca merg la cumparaturi cu scopul de a-mi lua si mie ceva si ma intorc cu plasele pline cu lucrusoare tot pentru ei.

Sunt mama, normal ca ies din casa aratand de parca plec in vacanta cu n-spe mii de bagaje, desi noi ne-am propus sa ajungem doar pana in parc.

Sunt mama, asa ca logic ca usa de la baie sta mereu deschisa – si nu ca nu as inchide-o eu, dar fix in momentele alea, lipsa mea se simte cel mai tare si sunt atatea lucruri care nu suporta amanare, incat e mai bine sa stam cat mai multi asa, adunati in baie. Ca o mare familie...

Sunt mama, normal ca am oglinzile din casa si geamurile pline de manute.

Sunt mama, normal ca fac mai multe feluri de mancare pentru copii pentru ca la final ei sa poata stramba din nas si sa ceara tot cartofi sau ou.

Sunt mama, normal ca am voie sa imi mai si cert copii din cand in cand, iar cand ii vad certati de catre sot, sa ma doara sufletul.

Sunt mama, normal ca imi petrec serile admirand cum dorm copiii si privindu-i de parca ar fi cei mai cuminti si ascultatori de pe fata pamantului.

Sunt mama si recunosc ca dupa crizele de nervi pe care mi le provoaca micii turbulenti din casa, mai am uneori si nostalgiile mele in care creierul meu de mama are capacitatea asta a lui de a intoarce totul in favoarea micilor distrugatori si ma face sa ma gandesc ca nu voi avea mereu privilegiul de a avea jucarii insirate prin casa si urme de degetele pe mobila.

Sunt mama si imi dau seama ca asta in general imi cam ocupa tot timpul, dar e timpul pe care nici nu mi l-as dori petrecut altfel, cand in jurul gatului am cele mai dragalase manute, iar pe obraji cei mai dulci pupici.