Stiu ca cel mai des auzi de la mine sa faci ordine, sa faci liniste, sa faci curat, sa stergi unde versi apa, sa tipi mai putin (de preferat deloc), sa mai termini cu saritul, trantitul si toata galagia...

Si mai stiu, desi ma surprind uneori uitand asta, ca esti inca un mic copil, cu energie aproape interminabila, cu chef de joaca si de explorare nesecate si cu o curiozitate fara margini.

Asa ca, da, sa stii ca ai voie.

Ai voie sa sari in lacuri dupa ploaie, chiar daca asta inseamna sa iti murdaresti sosetele albe si sa iti stropesti hainutele.

Ai voie sa te joci in tot nisipul din parc chiar daca asta inseamna ca la final, mare parte din el sa mearga cu noi acasa, cu toate incercarile noastre de a-l scutura si de a-l lasa la locul lui.

Ai voie sa razi tare si cu zgomot, sa alergi prin casa si sa vorbesti mult si sa intrebi despre tot ce ne inconjoara, tot ce te fascineaza si tot ce iti trece prin cap. Sunt aici ca sa te indrum, sa te ascult si sa gasim impreuna raspunsuri, sa stii.

Da, ai voie sa plangi in public, chiar daca avem spectator si chiar daca unele voci ar spune ca e rusine. Nu e.

Ai voie sa nu termini tot din farfurie, fara frica ca nu vei mai creste mare si puternic. Vei creste si fara permisiunea mea, mult mai repede decat mi-as dori eu chiar.

Sa stii ca ai voie pana si sa nu pastrezi mereu ordinea din casa. Ca sa fiu sincera, nici mie nu imi iese de fiecare data, asa ca e ok. Uneori vom strange impreuna jucariile de pe jos, alteori le vom lasa acolo, parcate pana a doua zi cand o vei lua de la capat.

Ai voie sa refuzi sa imparti lucruri. Nu esti copil rau daca uneori simti nevoia sa tii unele jucarii doar pentru tine. Nici eu nu impart tot ce am, asa ca mi s-ar parea nedrept sa te oblig sa dai tot ce ai oricand si oricui – vom fi darnici amandoi si buni, dar in acelasi timp vom tine cont si de sentimentele si dorintele noastre.

Oh si nu in ultimul rand, mai ai voie sa stii, sa stai in brate. Nu vei fi niciodata prea mare pentru bratele mele. Rusinos nici atat. Asa ca, oricand vei simti nevoia, sunt aici si te astept cu bratele larg deschise indiferent de varsta pe care ai avea-o.

Ai voie.

Fa ce iti place, spune ce simti si refuza politicos ce nu ti se potriveste.

Bucura-te de copilaria ta asa cum simti si cat simti, cu toata inocenta si seninatatea ta de copil, pentru ca fix asa cum esti tu, esti minunat, iar mie nu imi ramane decat sa iubesc, sa te ador si sa te ocrotesc cum stiu si pot mai bine.

Pe restul, le vom rezolva noi cumva tot impreuna - daca pe parcurs, vom intampina dificultati - vom rade, vom plange chiar daca e cazul, vom fi tristi sau poate vom trata cu lejeritate greutatile sau poate le vom lasa pe maine...

Avem voie.